剣道 (Kendo) reprezintă scrima japoneză. Traducerea ‘Kendo’ este ‘calea sabiei’ (ken=sabie; do=cale). Kendo s-a dezvoltat din tehnicile tradiţionale de sabie cunoscute sub denumirea de Kenjutsu. Conceptul Kendo constă în disciplinarea caracterului prin aplicarea consecventă a principiilor sabiei (katana). Scopul practicării Kendo este de a forma mintea şi corpul, de a cultiva un spirit viguros, de a preţui respectul şi onoarea, de a forma relaţii cu alţii în sinceritate şi de a căuta întotdeauna cultivarea sinelui. Asta va face ca o persoană să fie capabilă să îşi iubească ţara şi societatea în care trăieşte, să contribuie la dezvoltarea culturii şi să promoveze pacea şi prosperitatea între toţi oamenii.
În Kendo sabia a fost înlocuită de sabia facută din bambus (shinai) şi armura folosită pe câmpul de luptă a fost înlocuită de o armură mai uşoară cu rol de a proteja practicantul (bogu). Chiar dacă sabia şi armura au fost înlocuite, în antrenament principiul ‘katanei’ se păstrează viu. Artele Marţiale în general nu te învaţă să te baţi, ci te învaţă să devii luptător (cu tine şi cu viaţa). Kendo nu face o excepţie de la asta!
Kenjutsu defineşte lupta efectivă cu sabia deja scoasă. Se spune că dacă Iai-ul unei persoane este foarte bun (Iai=scoaterea sabiei din teacă, mişcare ce trebuie făcută simultan cu tăierea adversarului), Kenjutsu devine inutil. În practica Kenjutsu se folosesc săbii de lemn (bokken) spre deosebire de Iaido (calea scoaterii sabiei din teacă) unde o sabie de antrenament, metalică, cu teacă, este absolut necesară. În Kenjutsu apare contactul între săbiile celor doi parteneri de antrenament şi în general se lucrează mai mult cu partener, spre deosebire de Iaido. Totuşi, de foarte multe ori, un duel nu se încheie după Iai-ul vreunui oponent şi se ajunge la lupta cu sabia scoasă, Kenjutsu.