BUDO – Calea Luptei
Denumirea de BUDO, sau ”Calea Luptei”, a fost adoptată în secolul al XX-lea pentru Artele Marțiale, în general cu aplicare pașnică, implicând pe lângă disciplinele fizice și procedeele tehnice, o concepție și o etică. Termenul de BUDO este format din două cuvinte:
- BU – ”luptă” – lupta e o înfruntare dar și o artă de a o evita. BU este în egală măsură sinonim cu ”armonia” AI sau WA și cu reconcilierea omului cu Universul.
- DO – ”cale”. Ideea de cale sau de drum implică un anumit mod de a fi, de a se comporta moral și social pentru a ajunge la țelul final al omului și anume contopirea sa armonioasă cu Universul. Conceptul japonez al căii DO nu are nici o conotație religioasă sau superstițioasă. Nu este alt ceva decât un drum de urmat pentru cei ce vor cu adevărat să trăiască o viață de om liber, cu toate dificultățile pe care aceasta le implică.
DO este calea care duce spre perfecțiune, spre trezirea propriei naturi a sinelui, identică naturii Universului, implicând practicarea a numeroase virtuți care trebuie să-l ducă pe individ la armonia perfectă cu sine însuși și cu Universul. Pentru a urma calea DO trebuie să se studieze tehnica JUTSU.
Calea luptătorului nu constă în a distruge și a ucide, ci în a proteja viața. Adevăratul inamic nu este adversarul nostru, ci egoismul, frica, minciuna, răutatea. Un luptător adevărat pentru a putea lupta cu adversarii lui trebuie să se învingă mai întâi pe sine, să distrugă tot ceea ce este rău în el, iar apoi el va obține victoria asupra oricărui agresor. Triumful lăuntric este mult superior oricărui dușman, strategia constând în a obține victoria cu ajutorul virtuții și al perseverenței și nu prin luptă.
BU-JUTSU – arta luptei cuprinde ju-jutsu, ken-jutsu, kyu-jutsu, jo-jutsu etc. Aceste arte erau indispensabile în pregătirea samurailor (BUSHI-războinic, luptător), având rolul de a disciplina corpul și de a întări spiritul. De asemenea, antrenamentul moral, psihic nu era neglijat existând un cod moral ce conținea o serie de virtuți ce trebuiau respectate cu stoicism, cod moral denumit mai târziu BUSHI-DO – calea samurailor, războinicilor. Zen-ul în aceiași măsură avea un rol important în dezvoltarea caracterului și minții războinicului, fiind perceput ca iluminarea divină. În acele vremuri zbuciumate de războaie sângeroase ce nu se mai terminau, Zen-ul reprezenta o alternativă de a scăpa pentru moment de ororile luptelor, timp în care meditau restabilindu-și echilibrul interior.
Pentru a înțelege Artele Marțiale DO trebuie studiate cele JUTSU deoarece DO sunt rezultatul derivării formelor de luptă ce aveau aplicare reală pe câmpul de luptă, transformate astfel după interzicerea armelor în anul 1872 și datorită apariției armelor de foc.
Artele Marțiale se studiază într-o sală de antrenament numită DOJO – locul unde se studiază Calea. Acestea sunt foarte diferite față de disciplinele sportive. Ele sunt tratate în ziua de azi ca ramuri sportive ceea ce duce în cele mai multe cazuri la îndepărtarea de BUSHI-DO, competițiile dezvoltând în interiorul luptătorului invidia și obsesia de a învinge cu orice preț. Cu toate acestea, sunt și școli care reușesc să mențină viu spiritul marțial și a regulilor morale ce stau la baza tradițiilor samurailor.
În DOJO elevul deprinde respectul față de maestrul său și față de colegii lui, își disciplinează mintea și corpul totodată. Antrenamentul în Artele Marțiale este o luptă continuă cu tine însuți pentru a deveni mai bun atât pe plan fizic cât și mental. DOJO-ul nu este o o universitate unde studiezi o perioadă de timp, îți iei diploma și pleci. Atât timp cât practici sincer în spiritul marțial tradițional ești pe Cale. Când nu mai practici ești departe de Cale. Îți dai seama că ești pe Cale doar atunci când este sub picioarele tale. Nu există tehnici secrete în BUDO. Singurul ”secret” este antrenamentul continuu, până la sfârșit. Pentru că odată ce ai decis să urmezi un drum trebuie să mergi până la capăt. Asta înseamnă Calea Samuraiului BUSHI-DO.
Practicantul de Arte Marțiale este războinicul lumii moderne ce aplică spiritul de luptător în toate acțiunile vieții. Însă, a practica Artele Marțiale ne-respectând BUSHI-DO și fără spiritul războinicului nu este alt ceva decât o gesticulare inutilă, un balet frumos, dar care nu are nici o legătură cu lupta reală, o denaturare a tradiției veritabile.
Osu!