Scurt istoric al Karate-ului Okinawian
Karate-ul, prin toate formele (stilurile) sale, este studiat la nivel mondial de milioane de oameni și este considerat una dintre cele mai bune Arte Marțiale existente deoarece este accesibilă la nivelurile cele mai înalte și profunde pentru toate categoriile de vârstă.
Tehnicile de luptă și exercițiile practicate în timpul antrenamentelor fac din practicant nu numai un bun luptător dar și un om cu o sănătate și longevitate excepționale.
Influențele Karate-ului Okinawian
Cei ce au cercetat istoricul Artelor Marțiale au descoperit că acestea au apărut în Orientul Îndepărtat. Bodhidharma, un călugăr budhist care a călătorit în China prin anii 525 en, a stat o vreme într-un Templu Shaolin învățându-i pe călugării de acolo o formă antică de Artă Marțială indiană numită Vajramushti datată în jurul anului 1000 îen.
De acolo s-a dezvoltat și răspândit pe tot teritoriul Chinei ceea ce astăzi este numit Kung Fu. De-a lungul secolelor maeștri ai Artelor Marțiale dezvoltate astfel în China au vizitat Okinawa și au influențat stilurile de luptă locale, dezvoltându-se o Artă Marțială unică pe insulă.
Începând din anul 1609 Okinawa a fost sub conducerea Clanului Satsuma din Japonia care a interzis Artele Marțiale și deținerea armelor. Deși învățarea folosirii unor arme tradiționale era încă practicată în secret, interzicerea deținerii de arme a avut o influență majoră asupra tehnicilor fără arme, de mâini goale.
Toți cei care au ales sa învețe Artele Marțiale în Okinawa au trebuit să facă acest lucru în secret riscând pedepse aspre din partea autorităților. Ca rezultat, foarte puține informații au fost scrise despre Artele Marțiale Okinawiene, iar o parte din cele ce au fost scrise nu au supraviețuit, lăsând detaliile exacte a ceea ce a fost practicat în mister.
Stiluri de Karate Okinawiene
Au existat 3 stiluri principale care sunt denumite după orașele în care s-au dezvoltat:
- Shuri-Te
- Naha-Te
- Tomari-Te
În mod colectiv, aceste stiluri de luptă erau cunoscute sub denumirea de Okinawa-Te (Mâna Okinawiană) sau Tode (Mâna Chinezească). Două forme de Tode au apărut prin secolul al 19-lea, Shorin Ryu (a fost dezvoltat din stilurile Shuri-Te și Tomari-Te) și Shorei-ryu (care provine din stilul de luptă practicat în Naha).
Restaurarea Meiji
Un lanț de evenimente începând cu anul 1868 au condus la lichidarea Shogunatului și restaurarea conducerii imperiale în Japonia, numită Restaurarea Meiji. Okinawa s-a trezit prinsă între interesele Chinei, Japoniei și SUA.
Regele Okinawian și guvernul său au fost desființate, orașul Shuri a cunoscut șomajul în masă iar strămoșii Karate-ului au trecut de la clasa socială superioară din care făceau parte la cea inferioară, cunoscând starea de sărăcie lucie.
Sokon ‘Bushi’ Matsumura, un ofițer militar care a fost responsabil pentru siguranța Familiei Regale înainte de Restaurarea Meiji, a jucat un rol important în dezvoltarea Shuri-Te, împreună cu elevul său Anko Itosu. Se consideră că în acea perioadă Matsumura și Itosu au dezvoltat un stil dur, care era concentrat pe doborârea unui adversar cu foarte puține tehnici.
Până în secolul XX maeștri din Okinawa s-au instruit în secret, exersând câte 3 ani pentru fiecare kata și lovind intens la makiwara. Sparring-ul, așa cum îl cunoaștem astăzi, nu a fost practicat. Deși deseori karateka se provocau la duel între ei pentru a-și testa abilitățile în luptă.
Anko Itosu
În jurul anului 1905, Anko Itosu a reușit să convingă autoritățile sa-i permită să înceapă un program de predare a karate-ului în școlile locale. Acesta a fost unul dintre cei mai importanți pași făcuți în direcția dezvoltării și răspândirii karate-ului în lume, în toate formele (stilurile) sale, printre acestea numărându-se și Isshinryu Karate.
În cele din urmă, Artele Marțiale Okinawiene au trecut de la un statut privilegiat în favoarea clasei sociale superioare de pe o mică insulă, la un fenomen mondial, numărând tot mai mulți practicanți cu trecerea fiecărui an.
Osu!